- a ţine o adunare
- to hold a meeting.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a ţine o adunare
Look at other dictionaries:
conclav — CONCLÁV, conclave, s.n. 1. Sală în care matroanele romane îşi primeau musafirii apropiaţi. 2. Sfatul cardinalilor adunaţi pentru alegerea unui nou papă. ♦ (Glumeţ) Adunare. 3. Sala în care se întruneşte conclavul (2). – Din fr. conclave. Trimis… … Dicționar Român
cuvânt — CUVẤNT, cuvinte, s.n. 1. Unitate de bază a vocabularului, care reprezintă asocierea unui sens (sau a unui complex de sensuri) şi a unui complex sonor; vorbă. ♢ Cuvânt simplu = cuvânt care conţine un singur morfem radical. Cuvânt primitiv = cuvânt … Dicționar Român
capitul — CAPÍTUL1, capituli, s.m. 1. Corpul canonicilor unei catedrale catolice. ♦ Adunare a canonicilor. ♦ Adunare de călugări sau de alţi clerici catolici. 2. Loc în care se ţin asemenea adunări. – Din it. capitulo. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007.… … Dicționar Român
plenar — PLENÁR, Ă, plenari, e, adj. 1. (Despre şedinţe, adunări, reuniuni) Care se ţine cu participarea tuturor membrilor. ♦ (Substantivat, f.) Consfătuire, adunare, şedinţă la care participă toţi membrii unui for de conducere, ai unei organizaţii etc. 2 … Dicționar Român
deschis — DESCHÍS, Ă, deschişi, se, adj. 1. (Despre uşi, porţi, capace etc.) Dat la o parte spre a lăsa descoperită o deschizătură. 2. (Despre încăperi, lăzi etc.) Cu uşa sau capacul neînchise sau neîncuiate. ♢ expr. Aplauze la scenă deschisă = aplauze în… … Dicționar Român
parţial — PARŢIÁL1, Ă, parţiali, e, adj. Care reprezintă numai o parte dintr un tot; care se efectuează numai în parte, care nu cuprinde sau nu acoperă întregul sau totalitatea. [pr.: ţi al] – Din fr. partiel, lat. partialis. Trimis de valeriu, 09.07.2005 … Dicționar Român
festiv — FESTÍV, Ă, festivi, e, adj. De sărbătoare, pentru sărbătoare; sărbătoresc; măreţ, somptuos, maiestuos. – Din lat. festivus, it. festivo. Trimis de LauraGellner, 10.05.2004. Sursa: DEX 98 FESTÍV adj., adv. 1. adj. sărbătoresc, solemn, (înv.)… … Dicționar Român
obştesc — OBŞTÉSC, EÁSCĂ, obşteşti, adj. Care priveşte poporul, care aparţine poporului; p. ext. comun, general, colectiv, public. ♢ (înv.) Obştească Adunare = organ legislativ suprem în ţările româneşti, Adunare Naţionala; p. ext. consiliu consultativ. ♢… … Dicționar Român
socoti — SOCOTÍ, socotesc, vb. IV. 1. tranz. A face socoteală (1); a calcula. ♦ A număra. ♦ refl. recipr. A ajunge la o înţelegere cu cineva asupra unei datorii, obligaţii etc. ♦ refl. recipr. fig. A lichida un diferend cu cineva, a trage la raspundere pe … Dicționar Român
strânge — STRẤNGE, strâng, vb. III. I. 1. tranz. A trage tare de capetele unei sfori, ale unei curele etc. înnodate sau înfăşurate în jurul cuiva sau a ceva, spre a lega ori a închide, a fixa etc. (mai) bine; a face ca o legătură să fie mai strâmtă. ♢ expr … Dicționar Român
bază — BÁZĂ, baze, s.f. I. 1. Parte care susţine un corp, o clădire sau un element de construcţie; temei, temelie. ♦ Latură a unui triunghi sau a unui poligon ori faţă a unui poliedru (care se reprezintă de obicei în poziţie orizontală). ♦ Dreaptă care… … Dicționar Român
